Comunitatea DPOCategory: Institutii PubliceEu lucrez într-o instituție publică, în calitate de șef serviciu, nu sunt funcționar public ci contractual, și am o mare problemă cu cei de la resurse umane. Nu am nimic de ascuns, doar că mi se pare totalmente împotriva Regulamentului 679 ca declarația de avere să conțină date referitoare la soțul meu, la locul lui de munca , la venitul lui, date referitoare la numele copilului meu, etc. Ce mă sfătuiți să fac?
Dan Gurghian Staff asked 9 months ago
1 Answers
Darius Farcas answered 8 months ago

Bună ziua,

situtația pe care o descrieți este des întâlnită în practică, personal am întâlnit un mare număr de persoane nemulțumite de această situație, cu atât mai mult cu cât spre ex. soțul se obligă prin CIM prin clauză de confidențialitate să nu divulge informații cu privire la salariu sau bonusurile salariale.

Și pentru mine situația ar fi nemulțumitoare, mai ales în condițiile în care sunt angajat – personal contractual. cu toate acestea însă, desfășor activități din spectrul demnităților publice, ( a se vedea https://lege5.ro/Gratuit/ge3dkmzyga3a/functii-de-demnitate-publica-lege-153-2017?dp=giydanzzgiytmoi ultimul punct. D. FUNCȚII ASIMILATE CU FUNCȚII DE DEMNITATE PUBLICĂ pct. 1 șef de oficiu) – conform Legii 153/2017, Anexa 9. Astfel, deși sunteți personal contractual, legea (există o obligație legală în acest sens impusă de lege) vă cataloghează ca demnitar public.

Problema se mai complică probabil cei de la serviciul juridic v-o pot explica mai pe larg. Pe scurt însă ar fi cam aceasta:

  1. Declarația de avere este Anexa 1 la Legea 176/2010 – care impune această obligație. Astfel pentru această prelucrare, există temeiul RGPD al prelucrării datelor, acela al obligației legale (coroborând înțelesul dat de legea 153/2017 referitor la demnitatea publică, coroborat cu legea 176 și RGPD).
  2. Existând o astfel de obligație, este de așteptat ca R.U. să fie nemulțumit, întrucât nu își poate duce la îndeplinire atribuțiile.
  3. Juridic vorbind însă RGPD prevalează în această situație, fiind ,,lege” de nivel european, care se aplică în mod unitar și DIRECT, nefiind nevoie de nici un instrument național. Astfel aveți dreptate că dintr-un înțeles al RGPD, această declarație nu este conformă întrucât: se încalcă principiul MINIMIZĂRII datelor, când vine vorba de prelucrarea datelor soției spre exemplu, soția devenind persoană vizată. Ei astfel i se aduce atingere drepturilor, deși prelucrarea de date este prevăzută de lege, devine prejudiciantă pe anumite laturi: nefiind în raport juridic cu instituția respectivă, este pusă într-o situație de încălcare a propriilor raporturi de muncă, poate fi împiedicată în anumite șanse – ex. vrea să se angajeze la altă companie care însă verifică salariul pe care l-a avut la vechea companie, fiindu-i acordat salariul la același nivel, și nu unul mai ridicat etc. Astfel, avem de a face cu o NECONCORDANȚĂ legislativă între legislația europeană și cea națională urmând ca cea națională să își adapteze toate procesele.
  4. Fiindcă mecanismul de adaptare al legislației naționale (al anexei 1 – legea 167/2010 – declarația de avere) este greoi și anevoios, va mai dura ceva până când și această declarație va fi adaptată cerințelor RGPD.

Astfel, deși suntem îndreptățiți să fiți nemulțumiți, mai trebuie să aștepăm!

Ce facem până atunci? Variantele ar fi:

  1. Fie completăm declarația și pt a nu mai avea discuții / probleme cu colegii noștri de la RU, trecem peste, în speranța adaptării legislației!
  2. Nu completăm declarația în sensul acela (soțul copii venituri etc), căutăm o cale legală de a atrage atenția asupra necesității de modificare a Anexei 1 – Declarația de avere (solicitare la A.N.I., etc. puteți cere chiar un punct de vedere oficial asupra acestei problematici).
  3. Nu completăm declarația, decât parțial în ceea ce ne privește, iar dacă sunt atrase măsuri disciplinare etc., asupra noastră acționăm în instanță unde avem șanse de câștig.